- din răzbunare
- out of revenge.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
din răzbunare
Look at other dictionaries:
talion — TALIÓN s.n. Pedeapsă sau răzbunare (specifică orânduirii sclavagiste) care constă în tratarea vinovatului în acelaşi chip în care a procedat şi el cu victima lui. ♢ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplică… … Dicționar Român
vendetă — VENDÉTĂ, vendete, s.f. Act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica şi Sicilia, care se extinde şi se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preţ; p.… … Dicționar Român
revanşă — REVÁNŞĂ, revanşe, s.f. Acţiune prin care cineva se revanşează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ♢ Spirit de revanşă = dorinţă de răzbunare; revanşism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o… … Dicționar Român
tăcea — TĂCEÁ, tac, vb. II. intranz. 1. A nu vorbi nimic. ♢ expr. A tăcea chitic (sau molcom, ca peştele, ca pământul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă.… … Dicționar Român
lapida — LAPIDÁ, lapidez, vb. I. tranz. (livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 lapidá vb., ind … Dicționar Român
ranchiună — RANCHIÚNĂ, ranchiune, s.f. Ură ascunsă, duşmănie şi dorinţă de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune. Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX 98 RANCHIÚNĂ s. v. invidie. Trimis de siveco, 19.11.2007. Sursa: Sinonime ranchiúnă s. f … Dicționar Român
uita — UITÁ, uit, vb. I. I. 1. tranz. şi intranz. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu şi (mai) aduce aminte, a nu (mai) ţine minte. ♢ expr. (fam.) A şti cât au uitat alţii = a nu şti (mai) nimic. 2. tranz. şi intranz. A înceta să… … Dicționar Român
revanşard — REVANŞÁRD, Ă, revanşarzi, de, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care încearcă să şi ia revanşa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorinţa de răzbunare, răzbunător. 2. adj. Care duce sau sprijină o politică de revanşă… … Dicționar Român
răzbun — RĂZBÚN s.n. 1. (înv.) Linişte, pace. 2. (Rar) Răzbunare. – Din răzbuna (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂZBÚN s. v. amânare, astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, păsuială, păsuire, răgaz, răzbunare,… … Dicționar Român
vindicativ — VINDICATÍV, Ă, vindicativi, e, adj. (livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif. Trimis de oprocopiuc, 26.03.2004. Sursa: DEX 98 Vindicativ ≠ nerăzbunător Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Antonime VINDICATÍV adj. v. duşmănos, ranchiunos,… … Dicționar Român
vindictă — VINDÍCTĂ, vindicte, s.f. (livr.) Urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime. – Din fr. vindicte, lat. vindicta. Trimis de oprocopiuc, 26.03.2004. Sursa: DEX 98 vindíctă s. f., g. d. art. vindíctei; pl. vindícte … Dicționar Român
